Besoin d'écrire, n'importe quoi, dans n'importe quelle langue, avec ou sans sens. Tout ça c'est moins important, l'important est d'écrire, d'écrire, de ne jamais cesser de frapper les touches, de ne jamais lâcher le stylo, de ne jamais être pris sans papier(s) sur soi. Marquer tout, toute impression, toute sensation, chaque souffle, chaque sourire et chaque crainte. Mais c'est qui toi, oui oui, toi là-bas, toi qui lis, toi qui fronce légèrement les sourcils ou qui laisse ses lèvres effleurées par ce sourire que je déteste avant de le voir, avant même son existence ? Arrête de lire, c'est indiscret, c'est comme regarder par le trou de la porte ou comme écouter une conversation dans le train pendant qu'on fait semblant de regarder par la fenêtre. Mais arrête si je te le dis, ça sera mieux pour toi, mieux pour moi, mieux pour tout le monde. Et si toi tu n'arrêtes pas de lire, alors moi je vais arrêter d'écrire. Mais ça serait peut-être une connerie ou ça serait peut-être juste impossible. Je ne peux pas arrêter d'écrire, c'est comme arrêter de fumer pour les autres, une fois que t'as commencé, ça reste en toi, pour toujours. Le simple fait de lire te donne envie de recommencer. Quand c'est mal écrit pour montrer que tu peux mieux faire et quand c'est bien écrit parce que c'est tellement beau. Tu me suis encore, ce que je dis n'a pas de sens peut-être ? Tant pis, je t'ai averti d'au début, j'ai dis "n'importe comment, avec ou sans sens". Je me rappelle parfaitement d'avoir écrit ça au tout début, alors si t'as continué de lire et maintenant tu te demandes pourquoi, ce n'est pas du tout de ma faute. C'est toi le con, toi l'irresponsable. T'as fouillé sa veste / sa boite mail et t'es déçu(e) ? Assume un peu, pourquoi tout le monde a tellement de mal avec un truc aussi évident qu'assumer ses actions, ses décisions, ses mots ?
Moi par exemple je vais assumer : j'arrête d'écrire (pour l'instant) d'une façon complètement incohérente (mais tellement assortie au texte). Je vais faire un peu d'ordre dans cette colloc de garçons pour ensuite me laisser éblouir par le soleil. Il brille différemment sur les Alpes que sur la Méditerranée. C'est pourtant le même qu'hier...
miercuri, 30 septembrie 2009
luni, 7 septembrie 2009
NU
Inevitabilul s-a intamplat, sunt prost dispusa spre deprimata. Nu mi-a placut la Bucuresti, nu-mi place acasa, nu-mi place vremea, nu-mi place nimic. Am mancat supa de galuste si mi s-a parut comuna, am iesit cu cainele afara si n-a ajutat deloc, rochia ca o bomboana m-a facut sa zambesc cam 5 minute... And to top it all off, nu-mi merge telefonul si, cum la Orange Franta sunt numai incompetenti, sunt complet deconectata de toata lumea.
Cand eram acolo ma gandeam la aici, acum sunt aici si ma gandesc la acolo. Oare daca ma bag singura undeva rezolv ceva ?
Cand eram acolo ma gandeam la aici, acum sunt aici si ma gandesc la acolo. Oare daca ma bag singura undeva rezolv ceva ?
marți, 1 septembrie 2009
None
Cand ai scris doar academic sau profesional prea mult timp si facebook iti fractureaza frazele alta data lungi si structurate, te uiti in gol la fereastra unde ar trebui sa descrii ce efect are o plecare in plus. Dar fiindca uitatul in gol nu apasa taste, incepi sa te intrebi daca poate n-ar fi mai bine sa inchizi fereastra si sa traiesti plecarea, cu gol, cu plin, cu tot ce aduce, in loc sa incerci sa o povestesti.
Un an fara trei saptamani poate sa adune mult mai multe lucruri decat ti-ai putea inchipui. Si 9m patrati pot sa adaposteasca cam dublu fata de capacitatea pe care le-o atribuie o estimare naiva. In acelasi sens, cand o luna ti se pare prea putin ca sa scrii o lucrare si timp de trei saptamani scrii un sfert din ea, iti dai subit seama, in ultima saptamana, ca subestimarea este o problema des intalnita.
Viata e frumoasa, la fel ca si oamenii, trebuie doar sa ai o privire indeajuns de atenta si de selectiva. Sau ochelari care fac cerul sa para mai albastru si nu e nici o urma de metafora prost inteleasa sau prost conceputa in ceea ce tocmai am spus.
Ce faci cand iti cumperi calculator mexican fiinca e singurul QWERTY intr-o tara de AZERTY si apoi iti dai seama ca, pana la urma, azerty poate fi bine? Si ce faci cand iti dai seama ca singurele semne ca ai stat departe prea mult timp sunt ca traduci in limba de acolo expresii de aici si ca ai uitat cum se iubeste in limba de acolo si inca nu stii daca vrei sa-ti aduci aminte? Si ce faci cand incepi sa lasi un spatiu intre ultimul cuvant si semnul intrebarii ?
Un an fara trei saptamani poate sa adune mult mai multe lucruri decat ti-ai putea inchipui. Si 9m patrati pot sa adaposteasca cam dublu fata de capacitatea pe care le-o atribuie o estimare naiva. In acelasi sens, cand o luna ti se pare prea putin ca sa scrii o lucrare si timp de trei saptamani scrii un sfert din ea, iti dai subit seama, in ultima saptamana, ca subestimarea este o problema des intalnita.
Viata e frumoasa, la fel ca si oamenii, trebuie doar sa ai o privire indeajuns de atenta si de selectiva. Sau ochelari care fac cerul sa para mai albastru si nu e nici o urma de metafora prost inteleasa sau prost conceputa in ceea ce tocmai am spus.
Ce faci cand iti cumperi calculator mexican fiinca e singurul QWERTY intr-o tara de AZERTY si apoi iti dai seama ca, pana la urma, azerty poate fi bine? Si ce faci cand iti dai seama ca singurele semne ca ai stat departe prea mult timp sunt ca traduci in limba de acolo expresii de aici si ca ai uitat cum se iubeste in limba de acolo si inca nu stii daca vrei sa-ti aduci aminte? Si ce faci cand incepi sa lasi un spatiu intre ultimul cuvant si semnul intrebarii ?
joi, 20 august 2009
Concerto pour piano nº 1
In seara aceea pe strada Cardinale la nr 8 cineva canta la pian. Eram pe scarile de langa fantana ca si in cele doua duminici dinainte, citind si fumand. La etajul doi erau deschise larg ferestrele, se vedea tavanul cu barne, la fereastra din stanga era lumina aprinsa, iar dinspre lumina se pravaleau in strada note dupa note. M-am gandit la tine si ti-am trimis un mesaj, iar tu mi-ai raspuns ca in sfarsit e frumos afara asa ca ai deschis geamul si te-ai asezat la pian. Iar apoi mi-ai promis ca o sa-mi canti cand o sa ne vedem si eu am zambit.
Saptamana trecuta mi-ai cantat. Am stat cuminte langa tine, cu picioarele sprijinite usor pe pedalele pianului ca sa simt vibratiile mai bine, inchizand ochii din cand in cand. Iar apoi m-ai invatat sa cant Frère Jacques :)
In seara asta? In seara asta, ca si in cele trecute, e Mozart.
Saptamana trecuta mi-ai cantat. Am stat cuminte langa tine, cu picioarele sprijinite usor pe pedalele pianului ca sa simt vibratiile mai bine, inchizand ochii din cand in cand. Iar apoi m-ai invatat sa cant Frère Jacques :)
In seara asta? In seara asta, ca si in cele trecute, e Mozart.
luni, 10 august 2009
Fly Guy
duminică, 9 august 2009
T Screen Test Films - Javier Bardem
Cristina Bazavan (care continua sa fie o sursa constanta si inedita de informatii, de povesti, de oameni - pot sa zic asta, ca e o sursa de oameni??) tocmai ce-a publicat un clip cu Diane Kruger din seria NY Times Screen Test. L-am vazut si mi-a placut rau, asa ca m-am uitat si la altele. Am dat si peste cel cu Javier Bardem pe care il vazusem deja mai demult, cred ca tot datorita Cristinei. Il pun sa-l vedeti si voi, fiindca... well fiindca imi inspira multe lucruri, despre care n-o sa scriu neaparat aici :)
sâmbătă, 8 august 2009
Hihihihi
Se intalnesc doi cerbi, unul doar cu coaste si unul doar cu coarne, si se saluta:
- Buna Costel!
- Buna Cornel!
Credits to Martha, once again :)
- Buna Costel!
- Buna Cornel!
Credits to Martha, once again :)
vineri, 7 august 2009
joi, 6 august 2009
Hey girl
In viata mea am doua femei. Nu, ma corectez. In viata mea am multe femei, dar doua sunt importante rau. M-as corecta din nou fiindca risc sa para ca o exclud pe mama... In viata mea...
Pe una o cunosc de 9 ani. Am avut-o in clasa 4 ani si in casa vreo 3. E frumoasa si desteapta si alintata de iti vine sa o bati. Asta cand nu iti vine sa o alinti si mai tare. Vine tot din frumosul oras de munte, asa ca la fiecare Craciun da tarcoale pe sub bradul alor mei. Iesim impreuna mai mereu si mai peste tot, ca doar am crescut impreuna. Nu de mici, ci de mari, dar tot crescut se cheama. Cand eram in liceu ea avea canapea in cea mai tare discoteca din oras fiindca iesea cu fiul patronului. Si eu stateam cu ea (desi nu prea des, se intelege) fiindca eram prietena ei si fiindca iubitul meu era prieten, ca sa vezi, tot cu fiul patronului. Dar perioada asta e putin revelanta, fiindca n-a durat mult, doar vreo 3 ani. Iar apoi ne-am dus impreuna la capitala. Si blinded by the big city lights nu ne-am dat seama cand au mai trecut inca 4 ani. Am vazut impreuna primul nostru Bergman si primul Tarkowski (eu jumatate ca nu ma simteam pregatita), am fost in parcuri, ceainarii, magazine, cafenele, la filme, vernisaje si in piata. Ne-am imprumutat margele si expresii una alteia, eu omoram gandaci si ea tipa, am baut impreuna lapteceaiiaurtcafeasucdeportocalesidemerevinalbsirosuberevisinatatequilavotcawhiskey si muuulte multe sticle de apa la 5L.
Pe cealalta o cunosc de 5 ani. Dar parca as zice ca au trecut mai multi... E frumoasa si desteapta si pisicoasa, dar numai cu cine o cunoaste bine. Ea era deja la capitala. Asa ca m-a plimbat si mi-a explicat si, mai mult decat orice, mi-a povestit. Asa de mult incat cand inchid ochii si ma gandesc la ea ne vad facilement stand si povestind: intr-o bucatarie sau alta, pe banca in parc cu genunchii la gura, in metrou, in autobuze si trolee, intr-o camera plina de papusi, intr-o alta camera de pe o strada cu nume de floare, pe culoare de facultate, in ceainarii, la film inainte sa inceapa, in masini care plecau de la aeroport, in gari, pe strada. De cand o cunosc am trait mai mult, fiindca am trait un pic si prin ea. De cand o cunosc am crescut mult, dar ea tine la mine la fel ca la inceput, fiindca pt ea important la oameni e sufletul.
Si acum pleaca amandoua. Una in America, alta in Franta. Una in Florida, cealalta in Lorraine. Prima in Gainesville, a doua in Metz. Capitala ramane goala. Si eu unde ma duc?
Pe una o cunosc de 9 ani. Am avut-o in clasa 4 ani si in casa vreo 3. E frumoasa si desteapta si alintata de iti vine sa o bati. Asta cand nu iti vine sa o alinti si mai tare. Vine tot din frumosul oras de munte, asa ca la fiecare Craciun da tarcoale pe sub bradul alor mei. Iesim impreuna mai mereu si mai peste tot, ca doar am crescut impreuna. Nu de mici, ci de mari, dar tot crescut se cheama. Cand eram in liceu ea avea canapea in cea mai tare discoteca din oras fiindca iesea cu fiul patronului. Si eu stateam cu ea (desi nu prea des, se intelege) fiindca eram prietena ei si fiindca iubitul meu era prieten, ca sa vezi, tot cu fiul patronului. Dar perioada asta e putin revelanta, fiindca n-a durat mult, doar vreo 3 ani. Iar apoi ne-am dus impreuna la capitala. Si blinded by the big city lights nu ne-am dat seama cand au mai trecut inca 4 ani. Am vazut impreuna primul nostru Bergman si primul Tarkowski (eu jumatate ca nu ma simteam pregatita), am fost in parcuri, ceainarii, magazine, cafenele, la filme, vernisaje si in piata. Ne-am imprumutat margele si expresii una alteia, eu omoram gandaci si ea tipa, am baut impreuna lapteceaiiaurtcafeasucdeportocalesidemerevinalbsirosuberevisinatatequilavotcawhiskey si muuulte multe sticle de apa la 5L.
Pe cealalta o cunosc de 5 ani. Dar parca as zice ca au trecut mai multi... E frumoasa si desteapta si pisicoasa, dar numai cu cine o cunoaste bine. Ea era deja la capitala. Asa ca m-a plimbat si mi-a explicat si, mai mult decat orice, mi-a povestit. Asa de mult incat cand inchid ochii si ma gandesc la ea ne vad facilement stand si povestind: intr-o bucatarie sau alta, pe banca in parc cu genunchii la gura, in metrou, in autobuze si trolee, intr-o camera plina de papusi, intr-o alta camera de pe o strada cu nume de floare, pe culoare de facultate, in ceainarii, la film inainte sa inceapa, in masini care plecau de la aeroport, in gari, pe strada. De cand o cunosc am trait mai mult, fiindca am trait un pic si prin ea. De cand o cunosc am crescut mult, dar ea tine la mine la fel ca la inceput, fiindca pt ea important la oameni e sufletul.
Si acum pleaca amandoua. Una in America, alta in Franta. Una in Florida, cealalta in Lorraine. Prima in Gainesville, a doua in Metz. Capitala ramane goala. Si eu unde ma duc?
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
